Screenshot 2024-09-06 at 07.59.44
6 Septembrie 2024 0 Comentarii

De ce nu (ne) vorbesc copiii?

 Îți este greu să ai conversații autentice cu copilul tău? Observi că evită răspunsurile, te întrerupe sau schimbă discuția? Chiar și dialogul pe subiectele lui preferate îl plictisește iar răspunsurile monosilabice sunt prezente în orice discuție. Este o realitate la care asistăm cu toții.

 De ce se întâmplă asta?
  • Dependența de tehnologie – Tehnologia, în special smartphone-urile, tabletele și jocurile video, a înlocuit multe dintre interacțiunile față în față. Mulți copii preferă să comunice prin mesaje text sau platforme de socializare, unde nu este nevoie să își exprime gândurile în mod direct sau verbal. 
  • Lipsa de practică în comunicarea verbală – În trecut, copiii petreceau mai mult timp jucându-se împreună în aer liber sau în grupuri, ceea ce încuraja conversația și interacțiunile față în față. Acum, aceștia își petrec majoritatea timpului în activități individuale, precum jocurile video, care nu necesită același nivel de interacțiune verbală.
  • Anxietate socială și presiunea grupuluiMulți copii resimt o presiune socială mai mare ca urmare a expunerii pe rețelele sociale. Frica de a fi judecați sau respinși poate cauza anxietate, ceea ce îi face să evite comunicarea, mai ales în contexte sociale noi sau dificile. Faptul că sunt mereu conectați online îi face să se simtă expuși și vulnerabili, accentuându-le anxietatea.
  • Lipsa modelelor de comunicare eficentă – Unii copii nu au parte de modele de comunicare eficiente în familie. Dacă părinții sunt ocupați, stau pe telefon, nu vorbesc între ei și nu au timp pentru conversații sau nu își exprimă emoțiile deschis, copiii pot învăța că nu este atât de important să comunici.
  • Schimbări în dinamica familiei – Programul încărcat al părinților, stresul cotidian și schimbările sociale au redus timpul petrecut împreună. Mesele în familie, discuțiile deschise sau petrecerea timpului fără ecrane au devenit tot mai rare. Acest lucru afectează abilitățile de comunicare ale copiilor, deoarece nu au ocazii suficiente de a purta conversații autentice.
  • Probleme legate de încrederea în sine – Mulți copii se confruntă cu o lipsă de încredere în sine, cauzată de presiunea rețelelor sociale și a mediilor digitale. Compararea constantă cu ceilalți poate genera sentimente de inferioritate, ceea ce îi face să fie mai retrași și mai puțin dispuși să comunice deschis.
  • Stiluri de viață mai izolate – Comparativ cu generațiile anterioare, copiii de azi tind să fie mai izolați. Petrec mai puțin timp în afara casei sau în grupuri mari de prieteni iar aceasta duce la mai puține ocazii de a interacționa.
  • Anxietate și stres crescut – Într-o lume din ce în ce mai competitivă și stresantă, copiii se confruntă cu niveluri mai ridicate de anxietate, presiune academică și stres. Acestea pot inhiba dorința de a comunica, deoarece stresul îi poate face să se simtă copleșiți.
  • Schimbarea preferințelor în exprimare – Mulți copii preferă forme de exprimare non-verbale, precum videoclipurile scurte, emoticoane sau GIF-urile, în locul exprimării prin cuvinte. Comunicarea prin simboluri și imagini devine predominantă, ceea ce reduce dezvoltarea abilităților lingvistice și capacitatea de a purta conversații detaliate.
  • Educația axată pe performanță și mai puțin pe dezvoltarea emoțională – Sistemele educaționale pun adesea accent pe performanțele academice, iar abilitățile socio-emoționale sunt uneori neglijate. Copiii învață mai mult despre succesul academic și mai puțin despre exprimarea emoțiilor, ascultarea activă și dialogul sănătos.
Cum putem ajuta copiii să comunice mai bine?
  • Crearea unui mediu sigur pentru comunicare. Copiii trebuie să simtă că pot comunica deschis fără a fi judecați. Părinții și profesorii pot încuraja discuții regulate și deschise despre gândurile și emoțiile lor.
  • Limitarea timpului petrecut pe ecrane. Încurajarea activităților care necesită interacțiune față în față ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare.
  • Dezvoltarea încrederii în sineStimularea copiilor să își exprime opiniile și emoțiile fără frica de respingere sau judecată contribuie la creșterea încrederii în sine și a dorinței de a comunica.
  • Modele de comunicare eficientă Adulții trebuie să fie exemple pozitive în ceea ce privește comunicarea. Vorbind deschis și ascultând activ, pot oferi copiilor un model sănătos de comunicare.
  • Activități care promovează interacțiunea socială Încurajarea copiilor să participe la activități de grup, precum sporturi sau jocuri, îi poate ajuta să își dezvolte abilitățile sociale și de comunicare. 

IMG_3533
13 Octombrie 2023 0 Comentarii

Cum construim rutine de apropiere cu copilul?

Copiii noștri se retrag, devin ostili și rareori ne mai cer sfaturi sau vor să discute despre ceea ce îi frământă. Aleg izolarea și reacționează cu rebeliune la modul autoritar de parenting. Pedepsele nu mai funcționează ci dimpotrivă, tensionează și mai mult relația. Distanțarea lor pare greu de înțeles pentru noi, părinții. Ne simțim neputincioși și cu toate că ii iubim enorm nu știm unde greșim și nici cum putem să-i facem să se deschidă. 

VESTEA BUNĂ ESTE CĂ EXISTĂ SOLUȚII.

Pentru a ne îmbunătăți comunicarea cu copiii trebuie înainte de toate să le oferim o siguranță relațională, o conexiune consecventă și profundă iar acest lucru îl putem face construind rutine de apropiere.

Ei trebuie înainte de toate să știe că sunt înțeleși, sprijiniți și provoacă bucurie.
Cum poți construi aceste rutine de apropiere?
  • Vorbește cu copilul despre lucrurile care te îngrijorează atunci când conexiunea voastră este bună, când acesta este odihnit, vesel, relaxat și nu în mijlocul frustrărilor/ tensiunilor. Nu poți controla un copil în momente în care nu se poate controla pe el însuși și nici nu îl poți face să comunice. Înițiază discuții în timp ce faceți o activitate pe care o îndrăgește (gătiți, plimbați câinele, faceți o drumeție). Nu încerca să afli lucruri pe care copilul nu le mărturisește cu ușurință atunci când sunteți la masă, în mașină sau în locuri care presupun să stai așezat și să ai contact vizual.
  • Alege cât mai des momente în care să te prezinți copilului într-un mod prietenos fără să-l determini să facă ceva, să învețe ceva, sau să povestească ceva. Spune-i că dorești doar să stai cu el și lasă lucrurile să curgă de la sine.
  • Atunci când e pregătit și dispus să verbalizele gândurile/emoțiile nu sări cu soluții rapide, nu te grăbi cu recomandări dacă acestea nu au fost solicitate. În 90% din situații copiii nu au nevoie de sfaturi – vor doar să fie ascultați. Rezistă tentației de a monopoliza discuția, vorbește puțin și ASCULTĂ MULT – activ și prezent. Gândește-te că de fiecare dată când tu începi să povestești ceva în mintea copilului sunt zeci de lucruri care îl preocupă și pe care ar vrea să le spună.
  • Nu intra în concurență cu propriul copil, nu folosi comparații și renunță la a-i aminti cu fiecare ocazie cum erai tu la vârsta lui, ce note bune aveai, ce pedepse primeai și cât de frumos îți traiai tu copilăria față de el. Nu îl ajută cu nimic, contextul e cu totul altul, disciplina punitivă nu mai funcționează, provăcările lui sunt altele, interesele de asemenea prin urmare metodele de abordare trebuie să fie diferite iar comparațiile nu își au rostul. 
  • Evită să consideri preocupările lui lipsite de sens și nu îi eticheta prietenii. Dimpotrivă, invită-i în vizită, fii dispus să îi cunoști, interacționează cu ei cât mai des. Pentru a putea oferi direcție și îndrumare trebuie în primul rând să știi ce se întâmplă în lumea lui, să observi fără să judeci și apoi să decizi cum poți influența o schimbare de comportament sau relație.
  • Încearcă să nu îl copleșești cu informații. Avalanșa constantă de informații și provocări la care sunt expuși copiii din ziua de azi face ca mecanismele lor de atenție să fie oricum suprasolicitate și superstimulate. Acceptă că informațiile și le ia din altă parte  însă iubirea, înțelegerea și ascultarea pot veni doar de la tine.
O dată ce copilul se simte în singuranță, înțeles și ascultat comunicarea se va îmbunătăți iar relația voastră va deveni una specială.

IMG_8281
20 Martie 2023 0 Comentarii

Ce faci când copilul e plictisit?

„Mă plictisesc!” – este replica pe care o auzim de la copiii noștri în fiecare zi. Se plictisesc acasă, se plictisesc în vizite, în vacanțe, chiar și în preajma prietenilor cei mai buni. Cuvintele “plictisitor” și „prost” au intrat în vocabularul lor și sunt folosite cu o frecvență și o ușurință greu de acceptat și înțeles. Totul este plictisitor și stupid. Școala e plictisitoare, colegii sunt proști. Folosirea de către copii a acestor cuvinte pentru a descrie lumea exterioară este de fapt o reflectare a golului lumii lor interioare. Ei cred că bucuria și distracția vin din exterior și au dificultăți în a vedea că de fapt propriile lor acțiuni le aduc starea de bine. Plictiseala nu vine dinafară, vine dinăuntru.

„Mă plictisesc!” –  este o mărturisire care provoacă o reacție viscerală în rândurile părinților – adesea frustrare, iritare sau un salt anxios la acțiune. În timp ce unii adulți pot găsi echilibrul între afirmații calme, sugestii utile, majoritatea se simt responsabili să-și mențină copiii distrați, stimulați și ocupați în mod constant.

Adevărul este că:

  • Programul copiilor a ajuns să fie mai încărcat decât cel al părinților. După cinci, șase, șapte ore de stat la școală se dă startul activităților de tot felul . Traficul se blochează și din autoturismele parcate la întâmplare coboară adulți care își conduc copiii spre lecția de balet, înot, pian, robotică care e urmată de multe ori de o programare la  logoped, osteopat sau ortodont și în drum spre casă de o oprire la mall pentru diverse cumpărături. Efortul pentru copii e mare chiar dacă semnalele și consecințele nu se văd imediat. Pe lângă oboseală, nervozitate și stres acumulat, copiii ajung să creadă că este responsabilitatea noastră să-i menținem ocupați și implicați în fiecare moment. Si astfel, devin dependenți de resurse externe pentru a umple fiecare secundă din timpul lor.
  • Tehnologia a pus capăt capacității copiilor de a se distra în mod natural. Gratificarea imediată este la îndemână. În preajma device-urilor, copiii și folosesc la minim propriile puteri de inventivitate. Netflix, Youtube, Tiktok le permit să urmărească orice, oricând și oricât, îi pot captiva și mulțumi instantaneu. Puțini copii au răbdarea de a sta și a citi o carte, de a juca un joc de societate sau chiar de a se uita la televizor fără un device în mână.
Nu vă simțiți vinovați și responsabili când copiii vă spun că se plictisesc. "Ei au nevoie să se plictisească, pentru că astfel zgomotul din jur dispare și se pot auzi pe sine. În momentul în care suntem înconjurați de nimic, ceva în interiorul nostru prinde viață.” Dr. Vanessa Lapointe
De ce e bună plictiseala?
  • Plictiseala stimulează creativitatea –  e un salt în imaginație care îi ajută pe copii să fie  inventivi, introspecți și creativi, creierul lor fiind liber să rătăcească, să exploreze și să creeze.
  • Plictiseala înseamnă timp de reflecție – atunci când copiii nu sunt ocupați cu ceva anume, sunt liberi să gândească, să își adreseze întrebări, să găsească răspunsuri și să își pună propria amprentă mentală asupra experienței într-un mod care nu e posibil atunci când fac ceva activ.
  • Plictiseala înseamnă pauză – după o perioadă încărcată, creierul are nevoie să intre în repaus, să proceseze informații și să consolideze învățarea.
  • Plictiseala oferă un sentiment de încredere și independență – atunci când experimentează monotonia și își folosesc propriile resurse, copiii capătă un sentiment de încredere și independență.  Dacă nu îi direcționezi activ, vor fi nevoiți să își rezolve problemele, să vină cu soluții, să preia controlul. Când timpul lor e în totalitate planificat, organizat și gestionat de către adulți  nu au ocazia să își găsească motivația intrinsecă de a face lucruri și de a fi autorii propriilor alegeri.
Cum poți să iți ajuți copilul sa facă față plictiselii?
  • Ajută-l să-și folosească creierul. Este ușor și simplu să îi spui copilului ce să facă : “de ce nu te joci cu…?” „poți să desenezi”, “du-te și citește”  însă, după cum ai observat, foarte rar îți acceptă sugestiile și asta pentru că ideile nu sunt ale lui. Atunci când este inspirat de propriile gânduri este mult mai probabil să le urmeze și să ia măsuri. Oricât de dureros pare a fi să își stăpânească plictiseala, tu ca părinte trebuie să îi permiți să petreacă timp cu aceasta. Probabil se va agita și va plânge pentru o vreme dar în cele din urmă își va folosi propria imaginație și va găsi ceva satisfăcător de făcut. Ai răbdare!
  • Arată-i încrederea ta – Atunci când copilul se plictisește, arată empatie și spune-i “pari cu adevărat plictisit”. Asigură-l de convingerea că poate veni cu un plan pentru a face față propriei stări de plictiseală. Cu sprijin și încurajare pozitivă, copilul va începe să își asume responsabilitatea, își va folosi resursele interne iar starea de apatie va dispărea.
  •  Răspunde fără a-i da soluții – Rezistă nevoii de a salva situația și a veni cu o rezolvare atunci când copilul se plictisește. Nu este treaba ta să îl stimulezi și să îi oferi divertisment în fiecare minut. Nu oferi soluții dar fii prezent și spune-i: „Mie îmi place când mă plictisesc. A fi plictisit înseamnă că poți alege ce să faci în continuare. Tu decizi ce simți, ce faci și ce gândești. Cel mai bun lucru pe care îl poți face vreodată pentru tine este să înveți să fii fericit doar stând cu tine însuți”.
  • Faceți împreună o listă cu activități plăcute pe care copilul poate să o consulte atunci când e plictisit. Nu îi oferi idei specifice ci permite-i să ia inițiativa și să facă propriile alegeri.
  •  Inventați un borcan al plictiselii – Copilul poate desena, inventa regulile unui joc sau pur și simplu poate scrie pe o bucată de hârtie ce îl face să se plictisească atât de tare. Apoi introduce acel mesaj, desen, scrisoare în borcan. Vei fi fascinat de ideile care se nasc din această activitate.
  • Creați un loc al plictiselii – Organizează în casă un spațiu mic, pune o pernă sau un  scaun în acel loc și sugerează-i copilului să petreacă un timp acolo și să vină cu idei despre ce ar putea face. Cei mici învață să tolereze aceasta stare de aparentă non-productivitate și apoi să o aprecieze, prin prisma ideilor noi de activități și jocuri care apar în urma ei.
  • Nu scuti copilul de obligații sau angajamente. – Atunci când aveți o întâlnire cu familia sau cu prietenii nu folosi scuza “cel mic nu a venit pentru că oricum se plictisea”. Viața îi va aduce momente plictisitoare și va trebui să știe cum să le gestioneze.
  • Fii model pentru copilul tău. Arată-i că ești capabil să te deconectezi în mod regulat, să îmbrățișezi plictiseala și să te descoperi pe tine însuți. Urmându-ți exemplu poate învață cum să facă față plictiselii fără telecomandă, tabletă în mână sau căști în urechi.
Nu uita!

Fii in permanență atent la comportamentul copilului deoarece atunci când plictiseala devine cronică și acesta nu mai găsește nicio plăcere în activități pe care înainte le îndrăgea (nu mai vrea să meargă la scoală, evită să se vadă cu prietenii, să iasă afară) sau observi schimbări majore în alimentație sau rutina de somn poate fi un semn al depresiei și atunci situația trebuie urmărită, investigată  și adresată unui specialist.

 

 

nathan-dumlao-Y-H5pu2oglE-unsplash
25 Ianuarie 2023 0 Comentarii

Despre plânsul copiilor

Văd adesea pe stradă sau în diverse locuri publice, părinți/bone/bunici care încearcă cu disperare și neputință să tempereze crizele de plâns ale copiilor spunându-le:

“Nu plânge că te vede lumea!”

”Așa băiat mare să plângă, ce rușine!”

”Daca mai plângi, nu mai mergem nicăieri!”

”Uite, râde și bebelușul ăsta de tine!”

”Dacă mai dai apă la șoricei, vine nenea și te ceartă!”

Voi ce simțiți atunci când copilul plânge?
  • Nervozitate? “Offf, din nou?!”Simt că înnebunesc!”
  • Rușine/frica de a nu fi judecați? “Ce cred ceilalți despre copilul meu? Oare zic că sunt un părinte rău, indiferent? Oare consideră că cel mic este răsfățat sau prost educat ?”
  • Confuzie? “De ce mai plânge acum? Plânge din senin, nici măcar nu are un motiv!’
  • Îngrijorare? “Oare o fi bolnav? Îl doare ceva? S-o fi lovit?”
  • Altceva?

Adevărul este că majoritatea adulților devin agitați în prezență copiilor care plâng. Neliniștea crește și mai mult dacă este vorba de băieți.

De ce se întâmplă asta?
  • Din convingerea că a fi un bun părinte înseamnă a face tot ce îți stă în putință pentru ca cel mic să fie fericit iar atunci când ceva îl tulbură trebuie s[ intervii rapid pentru a-i alunga tristețea.
  • Din prejudecata care s-a perpetuat de-a lungul timpul că plânsul este rușinos iar un copil care plânge este slab sau anxios și sentimentele lui nu pot fi acceptate.
  • Atunci când cel mic plânge fără oprire, se activează copilul nostru interior care spune disperat: “Mă faci de rușine!”. Ieșim din rolul de adult, apar mecanismele de apărare și nu vrem decât ca scena să se termine cât mai repede, copilul să înceteze iar noi să scăpăm de emoțiile negative și de ochii celor din jur.

Cum ar fi însă să privim plânsul dintr-o altă perspectivă? Ca fiind o emoție pozitivă și nu una negativă; ca fiind sănătos și necesar și nu blamabil și toxic.

Fiind la rândul meu o fire mai sensibilă MI SE ÎNTÂMPLĂ DE MULTE ORI SĂ PLÂNG . Am plâns în  prima zi de școală a copiilor mei, la competițiile lor sportive,  plâng la câte un film, plâng de bucurie, plâng când văd oameni fericiți și atunci când văd nepăsare sau suferință. Nu mi-e rușine să plâng pentru că știu că e omenesc și corect să faci ceea ce simți, emoțiile ne definesc iar manifestarea și îmbrășișarea  lor este cât se poate de sănătoasă.

De ce este plânsul benefic pentru copii ?
  • Activează organismul într-un mod sănătos, stimulează eliberarea endorfinelor, hormoni care aduc buna dispoziție și înlătură starea de nervozitate;
  • După o repriză de plâns, se restabilește echilibrul emoțional, copiii respiră mai bine, sunt mai liniștit, se instalează o senzație pozitivă, de relaxare.
  • Acceptarea acestei emoții crește stima de sine a copilului și contribuie la crearea unui atașament sănătos între aceștia și părinți.
Cum putem să ne ajutăm copiii atunci când plâng?
  •  Ne schimbăm percepția asupra plânsului. Nu este nimic rău în a plânge,  în majoritatea cazurilor copiii se opresc după 10-20 minute.
  • Nu încercăm să discutăm, să negociem sau să le rezolvăm problema. Trebuie doar să le asigurăm un mediu stabil, o prezență calmă și să le spunem pe un ton domol: “Este absolut normal să plângi și să eliberezi toată tensiunea din corpul tău. Sunt aici cu un șervețel și o îmbrătișare când ești pregătit să le primești”. Acest lucru îi va ajuta să se simtă în siguranță. Tot ce au nevoie este să știe că ești aprope.

IMG_8765
19 May 2021 0 Comentarii

Joaca cu marionete

Joaca cu marionete este un tip special de joc de rol de care copiii mici se simt atrași și amuzați deopotrivă.
Aranjamentul pentru teatrul de marionete nu trebuie să fie unul foarte sofisticat, o perdea agățată sau o masă întoarsă vor fi suficiente pentru ca și cel mai reticent actor să se relaxează și să se distreze.

IMG_7627
5 Martie 2021 0 Comentarii

Cum organizăm jucăriile copilului?

Majoritatea părinților se confruntă cu o mare provocare atunci când vine vorba de amenajarea camerei copilului.

img2
15 Februarie 2021 1 Comment

Tipuri de personalitate de joc

“Vreau să îți fac o mărturisire!” îmi spunea în urmă cu ceva timp o prietenă.

“Pe mine mă irită teribil când văd mămici și tătici care par înzestrați natural cu un talent de a se juca cu copiii lor. Îi văd distrându-se de minune și mă cuprinde tristețea

Cu copiii în camping
14 Decembrie 2020 0 Comentarii

Cu copiii în camping

Nu îți surâde deloc idea de a merge cu cortul? Ți-e frică de ploaie, insecte, tunete, fulgere sau urși? E frig noaptea, nu e wc și nici nu ai priză să-ți încarci telefonul? Și parcă cel mai tare te deranjează că nu e semnal și va trebui să stai trei zile fără device-uri. Poate e momentul să treci peste aceste inconveniente și să vezi puțin dincolo de ele, să pui totul în balanță și să găsești resurse pentru a ieși din zona de confort. Dacă reusești să faci asta vei descoperi că beneficiile acestei experiențe depășesc cu mult dezavantajele.

cooking
9 Decembrie 2020 0 Comentarii

Beneficiile gătitului alături de copii

Copiilor le place foarte mult să experimenteze lucruri noi iar experiența este și mai interesantă dacă pot face ceva alături de membrii familiei. Gătitul împreună cu copilul este o activitate distractivă și educativă care oferă beneficii uluitoare pentru acesta:

IMG_3862
3 Decembrie 2020 0 Comentarii

Cum să îi înveți pe copii valoarea banilor?

Cei mai mulți dintre copii au o înțelegere vagă a felului în care adulții fac rost de bani pentru mâncare, haine și jucării. Părinții sunt cei care trebuie să le explice de unde provin banii, cum se cheltuie și cum se economisesc.