Ce faci când copilul e plictisit?
„Mă plictisesc!” – este replica pe care o auzim de la copiii noștri în fiecare zi. Se plictisesc acasă, se plictisesc în vizite, în vacanțe, chiar și în preajma prietenilor cei mai buni. Cuvintele “plictisitor” și „prost” au intrat în vocabularul lor și sunt folosite cu o frecvență și o ușurință greu de acceptat și înțeles. Totul este plictisitor și stupid. Școala e plictisitoare, colegii sunt proști. Folosirea de către copii a acestor cuvinte pentru a descrie lumea exterioară este de fapt o reflectare a golului lumii lor interioare. Ei cred că bucuria și distracția vin din exterior și au dificultăți în a vedea că de fapt propriile lor acțiuni le aduc starea de bine. Plictiseala nu vine dinafară, vine dinăuntru.
„Mă plictisesc!” – este o mărturisire care provoacă o reacție viscerală în rândurile părinților – adesea frustrare, iritare sau un salt anxios la acțiune. În timp ce unii adulți pot găsi echilibrul între afirmații calme, sugestii utile, majoritatea se simt responsabili să-și mențină copiii distrați, stimulați și ocupați în mod constant.
Adevărul este că:
- Programul copiilor a ajuns să fie mai încărcat decât cel al părinților. După cinci, șase, șapte ore de stat la școală se dă startul activităților de tot felul . Traficul se blochează și din autoturismele parcate la întâmplare coboară adulți care își conduc copiii spre lecția de balet, înot, pian, robotică care e urmată de multe ori de o programare la logoped, osteopat sau ortodont și în drum spre casă de o oprire la mall pentru diverse cumpărături. Efortul pentru copii e mare chiar dacă semnalele și consecințele nu se văd imediat. Pe lângă oboseală, nervozitate și stres acumulat, copiii ajung să creadă că este responsabilitatea noastră să-i menținem ocupați și implicați în fiecare moment. Si astfel, devin dependenți de resurse externe pentru a umple fiecare secundă din timpul lor.
- Tehnologia a pus capăt capacității copiilor de a se distra în mod natural. Gratificarea imediată este la îndemână. În preajma device-urilor, copiii și folosesc la minim propriile puteri de inventivitate. Netflix, Youtube, Tiktok le permit să urmărească orice, oricând și oricât, îi pot captiva și mulțumi instantaneu. Puțini copii au răbdarea de a sta și a citi o carte, de a juca un joc de societate sau chiar de a se uita la televizor fără un device în mână.
Nu vă simțiți vinovați și responsabili când copiii vă spun că se plictisesc.
"Ei au nevoie să se plictisească, pentru că astfel zgomotul din jur dispare și se pot auzi pe sine. În momentul în care suntem înconjurați de nimic, ceva în interiorul nostru prinde viață.” Dr. Vanessa Lapointe
De ce e bună plictiseala?
- Plictiseala stimulează creativitatea – e un salt în imaginație care îi ajută pe copii să fie inventivi, introspecți și creativi, creierul lor fiind liber să rătăcească, să exploreze și să creeze.
- Plictiseala înseamnă timp de reflecție – atunci când copiii nu sunt ocupați cu ceva anume, sunt liberi să gândească, să își adreseze întrebări, să găsească răspunsuri și să își pună propria amprentă mentală asupra experienței într-un mod care nu e posibil atunci când fac ceva activ.
- Plictiseala înseamnă pauză – după o perioadă încărcată, creierul are nevoie să intre în repaus, să proceseze informații și să consolideze învățarea.
- Plictiseala oferă un sentiment de încredere și independență – atunci când experimentează monotonia și își folosesc propriile resurse, copiii capătă un sentiment de încredere și independență. Dacă nu îi direcționezi activ, vor fi nevoiți să își rezolve problemele, să vină cu soluții, să preia controlul. Când timpul lor e în totalitate planificat, organizat și gestionat de către adulți nu au ocazia să își găsească motivația intrinsecă de a face lucruri și de a fi autorii propriilor alegeri.
Cum poți să iți ajuți copilul sa facă față plictiselii?
- Ajută-l să-și folosească creierul. Este ușor și simplu să îi spui copilului ce să facă : “de ce nu te joci cu…?” „poți să desenezi”, “du-te și citește” însă, după cum ai observat, foarte rar îți acceptă sugestiile și asta pentru că ideile nu sunt ale lui. Atunci când este inspirat de propriile gânduri este mult mai probabil să le urmeze și să ia măsuri. Oricât de dureros pare a fi să își stăpânească plictiseala, tu ca părinte trebuie să îi permiți să petreacă timp cu aceasta. Probabil se va agita și va plânge pentru o vreme dar în cele din urmă își va folosi propria imaginație și va găsi ceva satisfăcător de făcut. Ai răbdare!
- Arată-i încrederea ta – Atunci când copilul se plictisește, arată empatie și spune-i “pari cu adevărat plictisit”. Asigură-l de convingerea că poate veni cu un plan pentru a face față propriei stări de plictiseală. Cu sprijin și încurajare pozitivă, copilul va începe să își asume responsabilitatea, își va folosi resursele interne iar starea de apatie va dispărea.
- Răspunde fără a-i da soluții – Rezistă nevoii de a salva situația și a veni cu o rezolvare atunci când copilul se plictisește. Nu este treaba ta să îl stimulezi și să îi oferi divertisment în fiecare minut. Nu oferi soluții dar fii prezent și spune-i: „Mie îmi place când mă plictisesc. A fi plictisit înseamnă că poți alege ce să faci în continuare. Tu decizi ce simți, ce faci și ce gândești. Cel mai bun lucru pe care îl poți face vreodată pentru tine este să înveți să fii fericit doar stând cu tine însuți”.
- Faceți împreună o listă cu activități plăcute pe care copilul poate să o consulte atunci când e plictisit. Nu îi oferi idei specifice ci permite-i să ia inițiativa și să facă propriile alegeri.
- Inventați un borcan al plictiselii – Copilul poate desena, inventa regulile unui joc sau pur și simplu poate scrie pe o bucată de hârtie ce îl face să se plictisească atât de tare. Apoi introduce acel mesaj, desen, scrisoare în borcan. Vei fi fascinat de ideile care se nasc din această activitate.
- Creați un loc al plictiselii – Organizează în casă un spațiu mic, pune o pernă sau un scaun în acel loc și sugerează-i copilului să petreacă un timp acolo și să vină cu idei despre ce ar putea face. Cei mici învață să tolereze aceasta stare de aparentă non-productivitate și apoi să o aprecieze, prin prisma ideilor noi de activități și jocuri care apar în urma ei.
- Nu scuti copilul de obligații sau angajamente. – Atunci când aveți o întâlnire cu familia sau cu prietenii nu folosi scuza “cel mic nu a venit pentru că oricum se plictisea”. Viața îi va aduce momente plictisitoare și va trebui să știe cum să le gestioneze.
- Fii model pentru copilul tău. Arată-i că ești capabil să te deconectezi în mod regulat, să îmbrățișezi plictiseala și să te descoperi pe tine însuți. Urmându-ți exemplu poate învață cum să facă față plictiselii fără telecomandă, tabletă în mână sau căști în urechi.
Nu uita!
Fii in permanență atent la comportamentul copilului deoarece atunci când plictiseala devine cronică și acesta nu mai găsește nicio plăcere în activități pe care înainte le îndrăgea (nu mai vrea să meargă la scoală, evită să se vadă cu prietenii, să iasă afară) sau observi schimbări majore în alimentație sau rutina de somn poate fi un semn al depresiei și atunci situația trebuie urmărită, investigată și adresată unui specialist.
