De ce nu îmi plac cărțile cu prințese?
CCa majoritatea copiilor am crescut cu clasicele povești “Frumoasa din Pădurea Adormită”, “Zâna Zânelor”, “Albă ca Zăpada”, “Prințesa și bobul de mazăre”, “Mica Sirenă” și multe altele. Le ascultam în mod repetat și treceam prin diferite stări: frică, fericire, îngrijorare, entuziasm, așteptând de fiecare dată cu nerăbdare ca binele să învingă, răul să fie pedepsit, prințesa să fie salvată și să trăiască alături de prinț, fericiți până la adânci bătrâneți.
Ca mamă însă, când am început să le citesc copiilor mei, am descoperit o aversiune față de poveștile clasice dându-mi seama că acestea crează copilului în mod fals, un univers ireal.
Poveștile clasice, pe lângă faptul că sunt adesea pline de idei macabre și au sfârșituri odioase – părinți care nu-și pot hrăni copiii și aleg soluția de a-i lăsa singuri în pădure (Hansel și Gretel), tați care nu observă că mama vitregă o asuprește pe fiica lor (Cenușăreasa, Albă-ca-zăpada), copii care dacă nu ascultă de părinți mor (Scufița Roșie) – au aproape fără excepție în distribuție un personaj masculin care reușește printr-un miracol inexplicabil să salvează prințesa. Ideea care este inculcată copilului este că CINEVA te va salva și nu prea trebuie să faci nimic pentru asta, altceva decât să fii frumușică. Prințesele sunt arătoase, aranjate iar fetițele vor căuta să le imite atât prin modul de a se îmbrăca, cât și prin acel tip de pasivitate, așteptând fie zâna cu bagheta magică, fie prințul salvator care le va îndeplini dorințele. Poveștile nu spun mai nimic despre caracterul prințeselor, despre ceea ce gândesc, ceea ce simt, despre ce fac și ce își doresc.
Aceste povești le învață pe fetițe că scopul principal în viață este să visezi, să atragi un partener, să primești cadou împărății și nu să îți construiești propriul drum sau să descoperi alte interese și pasiuni în afara consumerismului.
Cred că poveștile ar trebui să fie o piatră de temelie către viața reală și să îi învețe pe cei mici importanța independenței, a gândirii libere, a muncii și a scopului în viață. Poveștile cu femei care au avut un ideal, care și-au construit viața învingând dificultăți fizice (Frida Kalho) sau sociale (Marie Curie), chiar prințese adevărate (Elisabeth II) care s-au implicat în viața socială, vor stimula în mod egal creativitatea și ingeniozitatea la fel ca și poveștile tradiționale, dar mai presus de orice vor crea modele de urmat și îi vor învăța pe copii valorile morale care ne îmbogățesc cu adevărat: respectul, integritatea, generozitatea, înțelepciunea.
Noi am ales să stăm mai departe de basmele clasice și ne bucurăm de fiecare dată când citim o carte cu eroi reali care au realizat lucruri impresionante și au schimbat lumea în care trăim.
